Să vinzi o bucată de hârtie / pânză pe o astfel de sumă mi se pare una dintre cele mai mari ipocrizii ale vremurilor în care trăiesc.
Am spus-o şi o spun de fiecare dată când e necesar, în orice discuţie pe care o am. Admir persoanele care îşi dedică timpul liber unui astfel de hobby / pasiuni (desen, pictură, muzică, actorie etc.). Cu atât mai mult persoanele care îşi duc pasiunea asta la următorul nivel şi încearcă să îşi câştige existenţa din ea, deşi de cele mai multe ori e destul de greu. Dar una e să îţi câştigi existenţa de pe urma pasiunii şi alta e să te îmbogăţeşti pe seama ghiolbanilor care au bani de nu mai ştiu de ei şi licitează un desen, ca să vadă lumea cât de barosani sunt ei.
Da, ştiu, sunt un necioplit şi un ţăran care nu ştie ce e aia artă. Ochiu’ meu daltonist şi necunoscător e incapabil să treacă dincolo de planurile fizice ale picturii şi să vadă adevărata esenţă şi latură a ei.
În altă ordine de idei, două tablouri ale unui pictor român (fără să îi dau numele) s-au vândut zilele astea pe suma de 2,2 milioane de lire. În rest, e bine că există o oarecare balanţă şi logică a acestui obiect numit “ban” şi că nu se poate îmbogăţi cineva aşa, dintr-o dată şi nejustificat. Şi bine că nu sunt persoane talentate şi neapreciate care cântă pe stradă pentru 20 de lei pe zi.
PS: Imaginea folosită la articol este o pictură a lui Adrian Ghenie.
PS2: Ar putea fi vorba de acelaşi pictor despre care am vorbit. Ar putea fi…
