Niciodata, sa nu uiti, de inima ta.

Am descoperit dragostea intr-o zi de vara, la 17 ani. Cativa ani mai tarziu, tot intr-o zi de vara, am descoperit ce inseamna si suferinta in dragoste. Un mod dur si trist, in care am aflat ca nu exista dragoste fara suferinta si invers. A fost ceva care, la vremea respectiva, parea de neconceput, cel putin pentru mine. Pentru ca atunci cand esti tanar, crezi in dragostea infinita, in binele absolut si in relatii perfecte. Anii trec, insa, si ajungi sa intelegi ca lucrurile nu stau (deloc) asa.

Pe 25 ianuarie 2018, am inteles ce inseamna suferinta pentru a doua oara in viata mea. Desi contexte diferite, in ambele situatii m-am simtit parasit si infrant. Daca in primul am fost capabil sa ma vindec si sa invat din el, simt ca al doilea m-a lasat cu un gol in suflet si cu lucruri ramase nespuse si nefacute. Atat de imens, incat o “simpla” melodie venita random intr-un playlist pe YouTube sa fie de ajuns incat sa ma faca sa o ascult pe repeat de 10 ori, plangand.

Dragostea si suferinta vin in multe forme si intensitati, de cele mai multe ori parca prea intense pentru o persoana atat de egoista ca mine, care la primul semn de suferinta simte ca nu mai poate si ca asemenea trairi n-ar trebui sa existe. O persoana egoista, care nu poate accepta notiunea de moarte si faptul ca nu o sa mai poti vorbi vreodata cu persoana respectiva, sa o vezi, sa o simti, sa o asculti, sa o intelegi, si sa o ai la dispozitie atunci cand ai nevoie de ea. Atat de egoist incat, in acelasi timp, nu vad nimic in neregula cu asta in cazul in care ar fi vorba de mine, fie ea si nenaturala.

Ce am vrut sa spun? Probabil nimic. Probabil am simtit doar nevoia sa ma descarc si mai mult decat o fac deja. Simt doar ca in goana asta continua de a trai si de a imi gasi un rost in viata, am uitat putin de inima mea. Si ce alt exercitiu mai bun decat ala de a scrie aici, despre asta? Pentru ca stim cu totii, pe Facebook sau pe instagram exista doar fericire. 🙂    

Default image
LicaMihai
Textele pe care le-ai vazut sau urmeaza sa le vezi pe site-ul asta se incadreaza la categoria “pareri personale”. Fiind pareri ce-mi apartin, nu esti obligat sa le iei in considerare si mai ales, sa tii cont de ele. Daca te simti intr-un fel ofensat de spusele sau de scrisele mele si primul gand pe care il ai e “ba, io-l omor pe fraieru’ asta”, esti rugat sa inchizi pagina si sa pleci la fel de magistral cum ai venit. De cele mai multe ori, nu am nicio expertiza care sa-mi argumenteze vorbele, si uneori, nici (toate) cunostintele necesare incat sa pot fi luat in considerare ca fiind o persoana cu o parere veridica sau general valabila in legatura cu subiectul respectiv. Nu vreau sa fiu luat nici ca o sursa de informatie. Internetul e mare, glorie lui, asa ca educati-va cum se cuvine si de UNDE se cuvine.
Articles: 30

Leave a Reply