“Ha! I-am zis-o fraierului, să mergem acasă!”
Cam la asta se rezumă argumentul final al unor fete / femei într-o discuţie cu un băiat / bărbat, atunci când nu mai au ce să spună. Dacă ai făcut “greşeala” să spui ceva ce nu-i convine ei, automat eşti misogin. Deja nici nu mai contează ce ai zis sau urmează să zici. În viziunea lor, reacţia sau spusele tale nu sunt cauzate de un adevăr sau de ceva ce chiar s-a întâmplat, sunt cauzate de faptul că tu urăşti femeile. E o consecinţă a faptului că tu eşti misogin.
“- Dar ai analizat ce ţi-am spus?”
“– Tu urăşti femeile, eu sunt femeie, deci de asta spui asta!“
În general, încerc să evit discuţiile de genul ăsta şi să mă distanţez cât mai mult de persoanele respective, pentru că e clar că n-o să ajung la nici un consens cu ele. Dar asta nu înseamnă că nu am întâlnit fel de fel de cazuri. Aproape a devenit un fel de imn pentru ele, o mantră pe care simt nevoia să o repete de fiecare dată când se simt încolţite şi în pericol.
Mă enervează şi îmi provoacă şi provoacă repulsie combinată cu reflexe vomitive. Pentru că atunci când o fată îmi spune ce am greşit şi unde am greşit şi are dreptate, eu nu-i arunc replica “băi, n-am cum să te ascult pe tine, că tu suferi de misandrie“.
PS: Nu neg faptul că există misogini, la fel de bine cum nu neg nici faptul că există femei care suferă de misandrie. Dar ar fi plăcut să nu mai fie un termen atât de utilizat pe nedrept.
PS2: E la fel de absurdă situaţia ca situaţia când, dacă i-aş spune unui negru “eşti negru”, el ar zice “eşti rasist”. Nu sunt, chiar eşti.
PS3: N-o să neg niciodată dreptatea unei fete într-o discuţie pe care o are cu mine, în cazul în care îşi argumentează corect spusele.
PS4: Imaginea din articol e pusă doar ca să oftice fetele sus-numite.
