De ce? Mi-e scârbă. Nu mi-e scârbă de noţiune în sine, mi-e scârbă de ce a ajuns ea să semnifice în ţara noastră.
De fiecare dată când se apropie câte o campanie electorală, am nevoie să îmi fac o precomandă de un tir de lămâi, ca să anticipez greaţa care urmează. Am 22 de ani, dar de vreo 28, scenariul şi lozincile sunt aceleaşi. O dată la patru ani, vin nişte băieţi la costum să ne spună cum au descoperit ei apa caldă şi esenţa nemuririi neamului. “Promit că voi face, promit că voi schimba!”, “haideţi să nu mai fim nepăsători”, “este timpul pentru o schimbare”, “am îndurat destul hoţia şi corupţia” şi aş putea continua în ritmul ăsta cel puţin 30 de minute fără să mă repet. Sunt nişte texte atât de folosite şi atât de false, încât şi dacă îi trezeşti la 3 dimineaţa din somn, sunt în stare să-ţi spună un discurs de ăsta robotic făcut pe loc.
Ipocrizia şi nesimţirea a ajuns atât de mare, încât au ajuns să ne vorbească despre moralitate nişte persoane care au sute de milioane de euro prin tot felul de conturi, zeci de case şi terenuri şi nici cea mai mică şansă să şi le justifice. Desigur, desigur, aici intervin acele “declaraţii de avere” pline de vrăjeli, pe care în realitate oricum nu le verifică nimeni şi în care poţi să spui că dormi într-o rulotă, ai o Dacie şi că n-ai mai mâncat de 3 zile.
Da, da, ştiu. Următorul argument dat de iubitorii fenomenului ar fi că “e în natura umană să furi să-ţi fie ţie bine şi să-ţi vezi propriul interes“. Parţial de acord. Nu e nimeni naiv său născut ieri. E clar că politicienii din alte ţări nu trăiesc doar din salariul lor şi mănâncă la McDonalds, dar în acelaşi timp nici nu îşi storc propria ţară şi de ultimul ban. Pentru că ce să vezi, au o economie normală şi oamenii nu tre’ să meargă într-o altă ţară ca să muncească sau, un caz şi mai trist, să înveţe. Viaţa poate fi foarte mişto atunci când nu ai grijă zilei de mâine şi ştii că salariul pe care îl primeşti îţi asigură o viaţă bună şi decentă pe durata unei luni.
Un alt argument pe care îl aud des e “nu toţi sunt aşa“. Perfect de acord. Singura problemă e că hoţii şi corupţii sunt mult, mult mai mulţi şi e doar o chestiune de timp până orice persoană care are intenţii bune e “liniştită” de bajetii grei care sunt “trecuţi prin viaţă” şi prin politică.
E trist. E trist să vezi trădători de neam şi de ţară, zâmbind şi rânjind la televizor cu o aroganţă şi cu o nonşalanţă care pe orice om cu puţin spirit de observaţie, îl lasă rece. Şi mai trist e că majoritatea încă mai au impresia că ţara asta mai poate fi salvată “prin vot”. “De ce n-ai fost la vot să schimbi ceva, dacă tot vorbeşti?” Să schimb ce? Să schimb şerpii cu hienele? Până şi ei, între ei, au realizat că nici nu prea mai contează cine câştigă şi că oricum, prin rotaţie, toţi ajung acolo la un moment dat şi că au şansa să sece ţara de toate resursele posibile. E dusă de mult. Nici un candidat independent, fără un partid politic în spate n-are vreo şansă reală să rezolve ceva. Aici nici măcar nu mai e vorba de mită electorală cu un amărât de pix sau găleată, pentru că fiecare om bătrân de la ţară are un nepot afiliat nu ştiu cărui partid şi aşa mai departe şi e clar că îşi va vota nepoţelul drag şi că va face tot posibilul să-l voteze şi Maricica şi cu Cecilica de peste drum.
Am avut un an în care poate lucrurile au stat puţin mai bine, atunci când tot răul a fost înlocuit cu alt rău, dar unul mai mic. Perioada aia cu tehnocraţii, când lumea s-a revoltat puţin şi băieţii la costum au început să se sperie, măcar puţin. Din punctul meu de vedere şi din umila mea viziune, mi s-a părut un lucru bun ca fiecare minister să aibă un reprezentant din domeniu, care chiar să aibă cunoştinţă şi experienţă reală. Dar desigur, eram foarte conştient că lucrurile nu vor rămâne pentru mult timp aşa, mocirla din perioada asta confirmându-mi acest lucru.
Aş mai avea sute de chestii de spus pe tema asta, dar sunt conştient că vorbesc degeaba.
Aşa că, dragă politician său viitor politician, nu mă interesează nici măcar un pic să-ţi aud vrăjelile şi discursurile jalnice. Mi-e scârbă de tine, de ceea ce ai făcut şi încă faci şi doar pentru că n-am nicio putere divină, sper din tot sufletul să existe karma şi pentru tine. Dacă totuşi eşti un politician cinstit şi corect, te felicit şi ai tot respectul meu. Dar cei 22 de ani pe care i-am trăit în ţara asta mă fac să-mi fie imposibil să cred că mai există aşa ceva.
