*Postare de pe vremea cand aveam 22 de ani, adica acum vreo 5 ani.*
Nu-s vreun Sophocles sau alt filosof antic şi nici nu aspir să fiu, dar am vreo 22 de ani de când consum resursele pământului. În toţi anii ăştia, am încercat să înţeleg viaţa într-o manieră proprie, lucru care nu prea mi-a ieşit de fiecare dată, dar care m-a făcut să înţeleg / aflu / trăiesc / experimentez câteva lucruri. Nu-s lucruri “wow” sau revelaţii divine. Sunt lucruri destul de general valabile dar în acelaşi timp lucruri pe care nu le auzi foarte des de la alte persoane. Sunt destul de sigur că acum mult, mult timp, am citit ceva pe tema asta, aşa că e foarte posibil ca unele idei să se regăsească şi aici.
- Prietenii de moment vin şi pleacă. Axează-te pe cei adevăraţi. Cu alte cuvinte, preferă calitatea, nu cantitatea. Prietenii adevăraţi sunt aia care oricât de dur ar suna adevărul, ţi-l spun în faţă, pentru că le pasă de tine şi vor ca să realizezi şi tu. Sunt persoanele alea care vin în miezul nopţii oriunde îi chemi, atunci când ai nevoie de ajutor. Sunt persoanele care oricât de departe ai fi de ele, tot îşi găsesc timp să te sune sau să vorbească cu tine. Dacă stai puţin să îţi analizezi toate persoanele pe care le consideri tu prietenii tăi, o să-ţi dai seama despre ce vorbesc şi o să ştii care sunt cei adevăraţi şi care nu. Ideea de la care am plecat era să-ţi consolidezi cât mai mult relaţia cu ei, pentru că la fel ca orice lucru frumos din viaţă, prietenii adevăraţi sunt rari şi se găsesc greu.
- Preţuieşte-ţi familia. Contează enorm de mult să ai o familie care să-ţi fie alături, cu atât mai mult dacă ai ghinionul să ai părinţii divorţaţi şi să fii crescut doar de unul dintre ei. Chiar dacă există mari şanse să nu ai niciodată posibilitatea financiară să le întorci pe deplin tot ceea ce au făcut pentru tine, fii recunoscător şi iubeşte-i pentru modul în care s-au chinuit să te crească.
- Nu contează ce spun alţii despre tine. Oamenii mereu sunt preocupaţi de imaginea lor sau mai bine zis, de modul în care vorbesc ceilalţi despre ei. Adevărul e că n-ar trebui să te preocupe lucrul ăsta deloc. Crede în tine, în principiile după care te ghidezi şi mai ales, în ideile tale. Dacă tu crezi că merită să încerci un lucru dar nu îl faci doar de teama de cum ai putea fi perceput de celelalte persoane după, nu mai sta pe gânduri. Experienţele tale, atât alea reuşite cât şi alea eşuate sunt adevăraţii “profesori” din viaţă.
- Notele de la şcoala au 0% validitate în viaţa reală. Poţi să ai doar note de 10, când o să termini liceul, o eventuală facultate şi un eventual master, te izbeşti de acelaşi lucru numit “viaţă”, care nu-ţi garantează un loc de muncă sau o poziţie mai mare în societate. La fel ca şi notele, sistemul actual de învăţământ raportat la societate are foarte puţină validitate. Încearcă să reţii din şcoala doar lucrurile care ţi se par ţie interesante şi lucruri pe care le-ai putea concentra mai târziu într-o facultate şi într-o viitoare carieră.
- Practică un sport, cântă la un instrument, desenează, scrie etc. Ai prins ideea.E bine să ai un hobby, o pasiune, ceva ce-ţi place foarte mult să faci. Sportul poate fi mai mult decât un hobby şi e foarte benefic pentru organismul tău. Te schimbă foarte mult practicarea unui sport şi nu doar din punct de vedere fizic, crede-mă. Pe lângă practicarea unui sport, dacă ai o anumită pasiune în viaţă, încearcă să o urmezi. Ador chitara încă de când eram mic şi cred că e unul dintre cele mai pure şi frumoase sunete din lume. Unul dintre regretele mele este că nu am dus niciodată la bun sfârşit tentativa mea de a încerca să învăţ să cânt la instrumentul ăsta.
- În goana după bani, uităm să trăim. Suntem atât de obsedaţi de ideea de a face bani, încât uităm să mai trăim cu adevărat viaţa şi uităm că sunt o grămadă de lucruri frumoase în viaţa asta, GRATIS. Fă-ţi cât mai multe amintiri de-a lungul vieţii, în special când încă eşti tânăr şi poţi. Du-te într-o excursie cu prietenii, duceţi-vă la mare şi dormiţi pe plajă, mergeţi cu cortul etc. Ştiu că sună ca un clişeu, dar trece timpul atât de repede, încât te vei trezi la 60 de ani realizând că nu ai făcut nimic frumos pe care să-l rememorezi cu drag.
- Contează enorm de mult să ai un partener de viaţă care să te iubească cu adevărat. Într-o lume bazată mai mult pe superficialitate, e aproape imposibil să mai întâlneşti persoane care au idei şi filosofii bune despre o relaţie. Dacă ai avut norocul să întâlneşti o persoană care să te iubească pentru omul care eşti, ţine-te de ea. Un “te iubesc” adevărat se zice prin lucruri că “ai mâncat?”, “ţi-e frig?”, “ia tu ultima felie de pizza, eu nu mai vreau” şi multe altele, pe care poate nu le observi mereu. Sper că ai înţeles ideea.
- Nu întotdeauna lumea îţi vrea binele. Nu mereu se bucură lumea pentru succesul şi realizările pe care le ai tu. Încearcă pe cât posibil să nu te laşi înconjurat doar de persoane invidioase, cu două feţe, care te-ar “vinde” oricând pentru 100 lei.
Şi mai presus de toate sfaturile astea sau cum vrei tu să le percepi, nu uita să îţi trăieşti viaţa.
