Azi e cu IUBIRIA, DRAGOSTIA şi cu INDRĂGOSTIALA

Mi-e plin news feed-ul de iubire. Trandafiri, ciocolată sau în cazuri mai extreme, inele sau chiar maşini. Şi mereu o singură întrebare îmi trece prin cap: oare cât din iubirea aia e adevărată şi autentică?

Câte dintre fetele alea chiar ar sta cu băiatul respectiv, cum ar zice filmele americane, la bine şi la rău, la boală sau la sănătate, la bogăţie sau la sărăcie? Sau invers, ca să nu mă mai acuze lumea că-s misogin şi nedrept, câţi dintre băieţii ăia ar mai face cadouri dacă n-ar mai exista zilele astea făcute special şi dacă n-ar fi conştienţi de faptul că dacă nu le cumpără nimic de zilele astea îi paşte o despărţire?
Dar ce ştiu eu? Am doar 22 de ani, mulţi o să-mi spună că nu ştiu eu ce-i aia iubire adevărată şi nu-s capabil s-o înţeleg. Dar din filmele de dragoste pe care le-am văzut sau din cărţile romanticoase pe care nu le-am citit, ştiu că oamenii sunt într-o relaţie doar atunci când se iubesc, când realizează cât de multe au în comun, când îşi dau seama de calităţile persoanei de lângă şi multe alte prostii de astea aparent nesemnificative.

M-au minţit, nu m-au învăţat bine. Nu mi-au prezentat relaţiile din interes, relaţiile alea în care te bagi doar de dragul de a vedea lumea că ai pe cineva său pur şi simplu să-ţi satisfaci anumite plăceri său preferatele mele, relaţiile alea în care te bagi doar ca să-ţi plimbi curu’ într-un BMW şi să faci parte dintr-un cerc de oameni elevaţi. Şi elementul principal pentru ca relaţia să meargă bine şi să fie adevaraciune, bărbatul pe care-l iubeşti tre’ să aibă cel puţin 20-30 de ani mai mulţi decât tine. Să vină Shakespeare, să-l duc o zi prin Centrul Vechi şi să-i arăt eu ce e aia iubire.

Cine mai are timp să iubească pe bune? Cine mai are timp să plângă într-o relaţie, să greşească, să înveţe din greşeli? Cine mai are timp să se supere din motive mici gen “nu mi-a răspuns la mesaje repede, sigur se joacă şi nu mă bagă în seamă” său “i-a dat like fetei ăleia, sigur o place“. Doar iPhone-urile şi pantofii nu se cumpără cu lacrimi. Mai frumos e jocul “eu mă fac că te iubesc şi tu te faci că ţii la mine“. Eu îmi fac poză la inelul ăsta mişto ca s-o pun pe instagram, tu poţi să reîncepi să vorbeşti cu altele şi să reiei acţiunile pe care le faci în orice altă zi.
Prost am fost şi încă sunt. Chiar şi ştiind toate lucrurile astea, încă îmi doresc o fată simplă, încă mai vreau să plâng, vreau să râd, vreau să-mi fac amintiri, vreau să greşesc, vreau să rănesc, să fiu rănit şi să învăţ din tot ce mi se întâmplă. Încă mai caut emoţiile astea care mă fac să mă simt real, când sunt alte alternative, mult mai uşoare.

Default image
LicaMihai
Textele pe care le-ai vazut sau urmeaza sa le vezi pe site-ul asta se incadreaza la categoria “pareri personale”. Fiind pareri ce-mi apartin, nu esti obligat sa le iei in considerare si mai ales, sa tii cont de ele. Daca te simti intr-un fel ofensat de spusele sau de scrisele mele si primul gand pe care il ai e “ba, io-l omor pe fraieru’ asta”, esti rugat sa inchizi pagina si sa pleci la fel de magistral cum ai venit. De cele mai multe ori, nu am nicio expertiza care sa-mi argumenteze vorbele, si uneori, nici (toate) cunostintele necesare incat sa pot fi luat in considerare ca fiind o persoana cu o parere veridica sau general valabila in legatura cu subiectul respectiv. Nu vreau sa fiu luat nici ca o sursa de informatie. Internetul e mare, glorie lui, asa ca educati-va cum se cuvine si de UNDE se cuvine.
Articles: 30