Done. De obicei nu îmi place să urmăresc serialele care au parte de un hype enervant, dar într-un final curiozitatea combinată cu faptul că multe persoane au luat în derâdere ideea şi conceptul mini-seriei m-au făcut să îl văd.
Chiar dacă are doar 13 episoade , pentru mine n-a fost genul de serial care să mă facă să văd episod după episod şi pe care să îl văd într-un maraton de o zi. A fost nevoie de aproape două săptămâni ca să îl văd complet. Dar a fost ok, am avut ocazia diger fiecare episod şi să îl las să mă “afecteze” în totalitate.
Ceea ce am auzit cel mai des de la persoanele din tabăra CONTRA a fost că multe din motivele invocate de personajul principal nu sunt demne de a fi numite “motive pentru a te sinucide”. Ceea ce e parţial corect. Şi când zic parţial, mă refer la maxim 10%. Dacă ai avut doar o viaţă frumoasă până acum, plină de momente fericite şi doar cu realizări, chiar eşti norocos/oasa. Dar dacă nu ai avut, probabil ştii ce înseamnă o depresie. E cel mai nefericit lucru care ţi se poate întâmpla ţie şi minţii tale. Îţi poate distorsiona atât de tare realitatea, încât un lucru care ţie ţi se poate părea banal, pentru o persoană aflată în starea asta poate însemna totul. Fiecare cuvânt pe care i-l spui unei persoane aflate în situaţia asta, fiecare gest pe care îl faci, fiecare alegere, chiar poate să aibă un impact. Partea proastă e că uneori e aproape imposibil să îţi dai seama din exterior, să realizezi că persoana din faţa ta poate să nu mai existe mâine iar tu, cu câteva cuvinte spuse la momentul potrivit, ai putea să împiedici asta.
Aşa că nu, nu cred că motivele au fost banale. Sunt nişte motive construite de mintea unui adolescent, care de cele mai multe ori nu ştie care sunt problemele adevărate ale vieţii. Un adolescent care are propriile lui probleme şi e ancorat în propria lui percepţie asupra vieţii. Şi în clipele alea, contează enorm de mult să ai o rudă, un prieten bun, pe oricine alături, atunci când cobori în zona aia din sufletul şi mintea ta. Trist e că mulţi dintre cei care au văzut serialul ăsta nu s-au gândit niciodată la asta, până acum. Şi mai trist e faptul că mulţi recurg la sinucidere, văzând-o că pe o soluţie în realitatea lor. Dar o să mă opresc, pentru că nu vreau să duc discuţia într-o zonă foarte neagră şi oricum, ai prins ideea.
Mai mult decât atât, multă lume a plecat din start cu premisa că serialul e prost, ceea ce mi se pare incorect. Adică, înţeleg că nu îţi place, pentru că suntem 7 miliarde de persoane cu gusturi şi preferinţe diferite. Dar măcar uită-te şi formează-ţi opinia pe ceva ce ai văzut. La fel cum nu ai putea să spui despre o carte că e oribilă înainte să o citeşti, acelaşi lucru se aplică şi în cazul de faţă. Sunt cel mai mare susţinător al părerilor şi a libertăţii de exprimare, dar măcar formează-le pe ceva real.
Aşa că, în rândurile următoare, în loc să mai lungesc postarea asta care deja a ajuns la un număr considerabil de cuvinte, o să încerc să îţi dau 13 motive să îţi “pierzi” 13 ore din viaţa ta, uitându-te la el:
- Depresia e ceva real. Milioane de persoane se confruntă cu ea zilnic, într-o măsură mai mare sau mai mică. Şi dacă ai avut norocul să nu o experimentezi, ar fi o idee bună să vezi măcar cum “arată”.
- Intimidarea, terorizarea sau umilirea e ceva la fel de real. Mai ales în şcoli. Şi uneori începe la vârste destul de mici. Când eşti agresorul, poate fi amuzant. Când eşti cel agresat, situaţia nu mai e la fel de plăcută.
- Absolut orice situaţie din serial ţi se poate întâmpla ţie sau cuiva drag ţie.
- Ai sau o să ai copii. Ai ocazia să vezi situaţia din perspectiva unui părinte şi mai mult decât atât, să înveţi cum să îi protejezi pe cât posibil de astfel de situaţii.
- Scopul serialului e să ajute persoanele aflate în situaţia asta, în nici un caz să îi încurajeze.
- Are nişte melodii foarte bine alese, care se potrivesc cu situaţiile.
- Este inspirat dintr-o carte cu acelaşi nume, aşa că ai ocazia să vezi cum o carte de 300 de păgâni se transformă în 13 ore.
- E realistic din punct de vedere al proceselor mentale şi al problemelor pe care şi le ridică adolescenţii, oricât de banale ţi s-ar părea ţie.
- Îţi arată cât de fragilă poate fi o persoană, o persoană care poate fi reală în viaţa ta şi care poate fi portretizată în cel mai bun prieten al tău, fratele tău, sora ta etc.
- Din punct de vedere al calităţii, serialul e foarte bine produs. De la cadre, mister, melodii, până la modul de naraţiune.
- Îţi dovedeşte că, până la urmă, fiecare are propriul lui adevăr şi propriul lui mod de a vedea şi de a face faţă lucrurilor.
- E o “investiţie” a timpului tău liber care merită, crede-mă. O să te facă să te gândeşti de două ori următoarea dată când o să simţi nevoia să iei pe cineva la mişto, sau să tratezi în glumă modul în care cineva are probleme în viaţă, fie ele financiare, amoroase sau stupide.
- Ultimul episod o să fie cea mai importantă şi semnificativă lecţie de viaţă din tot serialul. Având în vedere că am plâns până mi s-au umflat ochii jumătate de episod, cel puţin pentru mine a avut un impact destul de mare.
2021 edit: articolul se bazeaza pe primul sezon. Nu am vazut restul sezoanelor si probabil nici nu o sa le vad, din simplul fapt ca a fost o alegere de marketing, cartea terminandu-se o data cu primul sezon.
