Salut, bahenti si fete. 2 ani si cateva zile de cand am scris ultima oara aici. As putea sa spun cateva cuvinte des auzite despre cat de repede trece timpul si etc, dar o sa ma rezum la WOW! Doar… WOW!
N-am mai scris de atat de mult timp incat ma simt ca si cum as avea doua tastaturi stangi si ca si cum as avea nevoie de roti ajutatoare montate pe ambele, dar doua lucruri vreau sa spun si eu.
Primul e ca mi-e dor de copilarie de mor. Orice zi de genul care ma face sa ma uit peste pozele vechi ma baga intr-un feeling train de toata frumusetea, unde de cele mai multe ori ajung fie sa pis ochii 3 ore cu piese melancolice pe fundal, fie zac in pat gandindu-ma ca as fi in stare sa imi “vand” si o bucata din suflet sau ani din viata doar ca sa mai pot fi copil si singura mea grija sa fie daca sa mai beau un pahar de conk sau bepis sau nu (cola sau pepsi in limbaj de prost ca mine). De unde si titlul articolului, unde am realizat pentru a suta oara cat de repede am crescut si cat de putin ma mai bucur de viata. Motive? Cel putin zeci. Goana dupa bani, validare sociala, munca in sine, faptul ca sunt departe de familie / prieteni fiind cateva dintre ele. Dar nu singurele. De ce nu ma lasi in pace sa ma bucur de viata, creier? De ce?
Bun, la a doua chestie pe care vreau sa o spun este legata de limbaj. Acum, trebuie sa specific niste chestii. Am 25 de ani. Vreo 18 ani petrecuti in familie si vreo 7 departe de ea. De cand vocabularul folosit este un factor decisiv in educatie? De ce vocabularul ar trebui sa fie un factor decisiv in a-ti forma parerea asupra educatiei unei persoane?
Am un liceu terminat, o facultate terminata, un master terminat in alta tara si nu as putea fi mai clar de atat atunci cand spun ca ma doare fix in cur de cum vorbeste cineva si e una dintre cele mai irelevante chestii pentru mine, atunci cand imi formez parerea despre un om. Pentru ca ce sa vezi, am intalnit persoane care desi vorbeau ca si cum ar fi dr prof univ pe Limbajologie, aveau un caracter atat de infect incat daca mai stateam 5 minute langa ei boram in mine. Si la polul opus, am intalnit oameni care foloseau cuvintele “pula mea” ca si forma de punctuatie si s-au dovedit a fi niste persoane super ok si demne de a-mi fi prieteni / cunostinte / experiente de viata.
Fiecare cuvant care exista in limba romana (sau in orice alta limba, de altfel) exista de cand au incetat homo sapiensii sa vorbeasca prin semne si au zis “Ia gata ba, ca ma dor mainile”. De acord, in viata sunt situatii si situatii in care daca ai mai mult de o sinapsa pe zi esti capabil sa iti adaptezi limbajul cu situatia respectiva. Nu o sa te duci la un profesor universitar sa ii spui “Coaie, ti-am adus lucrarea de dizertatie”, la fel cum nu o sa te duci la magazin la tanti Gabriela sa ii spui “as dori, daca imi permiteti, sa achizitionez un produs de panificatie din faina de grau alterat cu drojdie si sa achit contravaloarea acestuia cu aceasta bancnota de plastic care are mai mult o conotatie simbolica si daca stau bine sa reflectez asupra acestui aspect, nu ar trebui sa aiba nicio valoare si nu ar trebui sa ne controleze sensul vietii atat de mult”. Adica, nu ma intelege gresit, chiar te rog sa ii spui asta, dar s-ar putea sa isi scuipe coaja de samantza din gura si sa apese pe butonul ala rosu de sub tejghea si sa te dea afara din magazin. Iti trebuie doar putin “common sense”.
In plus, internetul e ultimul loc in care ar trebui sa te astepti la un limbaj academic. Si daca tu, domnule X, oricare ai fi tu, iti faci griji asupra faptului ca progeniturile tale aka plozii tai ar risca sa vada un astfel de limbaj pe net, ai probleme mult mai mari decat asta. Una dintre ele ar fi de ce au acces ei la asa ceva? Cine le-a dat voie sa stea pe net pe tableta / telefonul / calculatorul respectiv si sa aiba acces la astfel de video-uri cu un asemenea limbaj. Oare nu tu, oaie revoltata care arunci cu aplauze sub forma de bitmoji in stanga si in dreapta? Ai optiunea de a le lua device-urile respective si in felul asta scapi de riscul ca ei sa invete un limbaj trivial si grotesc ca asta. A, dar stai, ca daca faci asta o sa iti planga odraslele in cap. Si decat sa stai o ora sa le explici rational si cu argumente de ce ai facut asta, preferi sa le-o dai inapoi si tu sa te duci inapoi pe canapea sa te uiti la Vulpita. Si nu vreau sa fiu eu ala care-ti sparge bula, domnule X , dar si fara tablete exista mapa aia mare numita Glob pamantesc 2.0 unde cum ai iesit din casa e imposibil sa nu auzi o injuratura in trafic, o mama luata in deradere intre prieteni sau o flegma cauciucata aruncata pe trotuar langa un chistoc de tigara semi-stins (care sunt chestii de mai mult bun simt decat un limbaj, zic eu). Si sunt in stare sa iti garantez ca pe oricare dintre solutii ai alege-o, fii-tu sau fii-ta oricum stie mai multe injuraturi decat tine si ca la un moment dat intre 8 ani si 80 de ani, o sa isi activeze neuronii si o sa fie capabil / capabila sa stie in ce situatii sa le foloseasca si in ce context nu e okey sa le foloseasca. Acum na, eu am fost mai “norocos” si mi s-au activat pe la vreo 10 ani. Fiecare cu norocu’ lui.
Gata, gata, e destul. Dupa ora de UK, mai am 2 ore din ziua copilului pe care trebuie sa le petrec cum se cuvine si cum am zis mai sus. Ma duc sa plang intr-un colt si revin mai incolo. Va salut.
PS: N-am mai pus diacritice, ca mi-a fost lene. Na… educatia!
PS2: Probabil am si typo-uri prin text, o sa il recitesc si revin cu un edit.
